Un fel de astenie…

De când a mai dat soarele câte o bucăţică de rază şi noua,  înfriguraţilor , cei care s-au zgribulit toată iarna , am început să fiu sceptica cu gandul ca nimic nu imi mai convine:D. Deci desi ma chinui din rasputeri sa-mi desavarsesc un program nu reusesc … ma simt asa molatica precum prima zapada numai buna de calcat in picioare si niciodata buna de bulgareala:P … sunt foarte obosita daca as putea spune…insa eu zic ca e doar celebra astenie de primavara care nu imi da pace. Cum sa ma organizez? Ar trebui sa urmez niste „cursuri” mai am multe de invatat in privinta aceasta pentru ca pana acum a fost doar un amalgam de trairi si netrairi daca le pot numi asa care nu m-au condus nicaieri…

continuam maine…caci s-ar putea sa adorm pe tastatura….;))) 😛