noiembrie, luni:|

Stii ca imi place ca sa vorbesc cu tine ca si cum ai fi prietenul meu si de aceea azi , intr-o oarecare luni de toamna … m-am simtit cum nu se poate mai bine si mai studenta :)) exceptand faptul ca ne-am pierdut de emotii in fata profului de mate care momentan a ramas doar acel moment in care inca ne mai facem sa radem fara a ne pasa ca de saptamana asta , mai exact de maine incepem partialele…. yupi yey…. tocmai ce invatam la chimie si ma gandeam sa trec pe aici doar pentru a zambi de una sigura in fata pc-ului in timp ce fetele se obosesc cu invatatul… daily tips : o cana buna si mare de cafea insotita de viciul fiecaruia * se stie* :)), soare , colegi pusi pe sotii si buna dispozitie intretinuta de un soare ca de vara … asta pentru a nu’ti aduce aminte  ca de maine dau de primul meu „examen” pentru care tin sa spun ca nu m-am pregatit deloc si ma simt asa de bine si fara griji!  HAVE a nice DAY !

No name… don’t hurt me no more!:))

Stau de 12 ore si ceva si ma gandesc de ce am stat atat fara sa fac nimic si de ce ma gandesc ca nu am facut nimic si ma invinovatesc fara niciun motiv.

As vrea sa ma duc unde vad cu ochii sa nu ma simt ca si cum ar trebui sa dau socoteala cuiva de ce sau pentru ce am ales sa fac asta. Ma intreb de ce sunt uneori asa de melancolica daca cu o seara inainte am avut tot ce imi puteam dori si m-am simtit cum nu se poate mai bine…sau oare pic asa de des pe ganduri pentru ca nu imi stiu gandurile cum sunt ele ca si fire si incerc sa ma descopar singura  motiv pentru care incep sa privesc ciudat  lumea din jur.

Am incercat sa ma redresez sa intru iar in normal , sa-mi petrec timpul facand ce faceam odata , sa ma reculeg cum o faceam odata si stupoare: mi-am dat seama ca o luna de zile te poate transforma in ceea ce nici nu sperai ca o sa devii vreodata sau nu ti-ai dorit sa devii vreodata. Simti ca uneori ai nevoie de toata afectiunea din lume si toti intarzie sa ti-o arate si atunci cand te simti ca ultimul rahat daca mai ai ocazia sa vezi si fete nesuferite care iti urmaresc fiecare miscare totul se completeaza si devine un vid de neinchipuit.

:)) AMUZANT este ca simt ca si cum as debita numai prostii insa stii cat de bine ma face ca sa ma descarc astfel ? Sa ma gandesc la strategii de evadare sau sa ma las purtata in mii de cuvinte care la un moment dat nu ma mai ajuta ? Aici pot sa tip cat vreau eu : si cata eliberare atunci cand te trezesti inconjurata de atatia si nu poti tipa! Ma obosesc oamenii care nu prea au nimic de spus si totusi cat stai cu ei spun atatea… si cand te mai si subjuga cu idei venite din prostia planetas iti vine sa te arunci de unde stai ( in cazul meu la 5) … Ma bate gandul sa ma apuc de scris ceva mai complex tocmai din dorinta de a -mi implini 2 „visuri” : unul de a ma descarca atunci cand nu imi permite „timpul” si celalalt de a face ceva ce mi-am dorit mereu si nu am putut realiza … legat de postul anterior faceam referire la alegeri in viata si nu stiu daca am ales cum trebuie pentru ca stiu ca nu ma prea reprezinta facultatea mea..si ca alta mi-ar fi fost mana daca ma duceam unde mi-am dorit candva dar asa este cand nu stii ce vrei cu adevarat de la viata si de aceea daca as putea sa ma reapuc de scris si de povestile de altadata as reinvia parca…. sa ma duc sa ma apuc de cursuri? sa ma duc sa incerc sa imi gasesc de lucru in domeniu? dar cine sa ma aleaga ….

Btw…ca mi-am adus aminte de stirile bomba pe care le-am citit astazi la cafea si care m-au revoltat  …. cum ca Adi Minune nu stie sa scrie …. fuck it all! pai si cum sa nu zici ca norocul vine din cer si sa numai pornesc pe premisa cum ca norocul si-l mai face omul si cu mana lui si cum sa nu ma enervez cand stiu cat efort am depus numai eu intr-o luna de scoala pentru a invata atatea si atatea , dar mai ales altii  care stau ani in scoala si innebunesc stiind ca nu au reusit sa realizeze nimic… pff… e surprinzator cum se admite asa ceva intr-o lume ca cea de astazi si mai zicem ca nu avem cum sa ne educam copiii … pai frate cum sa ma asculte ala mic daca se apuca si vede din ce e compus puzzelul lumii in care traieste!

Ma enerveaza atatea si atatea lucruri ca nici numai stiu sa imi fac o lista publica sau sa mai suport sa le tin in mine? Hai sa ma opresc mai bine aici si sa ma gandesc ca si maine e o zi in care o sa fiu la fel de revoltata daca nu ma potolesc si ca de maine se mai poate schimba ceva asa incat sa imi fie mie dupa bunul plac ca e luni si imi doresc sa pornesc cu dreptul in saptamana ce urmeaza:)

Zambeste!

E toamna tarzie si orasul in loc sa fie monoton se deschide sub grotescul gri imblanzit de un minunat soare care nu stim din ce cauza dainuieste  inca cu atata putere.

E un zgomot infernal care iese din fiecare dintre noi… am cautat deseori fete care sa afiseze zambete calde si aievea , insa am inteles ca de la un timp  in afara noastra incepe sa fie transpus tot ceeea ce ne ingrijoreaza . Oriunde te duci esti plin de griji si greutati , doar cateodata mai vezi studenti carora nu le pasa sau doar sunt rataciti intr-o alta lume… am intalnit oameni care s-au facut remarcati doar prin a afisa ceva infantil…. infantil in sensul bun al cuvantului pentru ca abia acum am realizat ca secolul 21 te imbatraneste pe zi ce trece si nu te maturizeaza din contra … te face sa devii imun la ceea ce e in jur si traiesti prins intre ceea ce a fost in trecut si prezent in loc sa te lase sa evoluezi.

Iti doresti sa te faci remarcat , stiu aproape toti isi doresc asta , dar cum? Nimic nu te lasa sa te vezi dincolo de reflexia din oglinda pe care te saturi sa o vezi in fiecare dimineata . Vrei sa faci totul dupa bunul plac al celorlalti insa din nou te vezi ca nu esti tu si pe zi ce trece simti cum ceva te macina din interior si uneori ai vrea sa afli ca ai fost intr-un film prost in care actorul principal ai fost chiar tu si spre bucuria ta acum nu se mai poate difuza. Ma incarc de fiecare data cu energie numai cat privesc aglomeratia din jurul meu… ceea ce am intalnit acum mie imi prieste si nu inteleg de ce nu ar prii si celoralati…mereu cu aceleasi temeri de cunoastere si de interactionare. As da orice sa am ocazia macar o data sa vad cum  e sa fii cunoscut numai prin simplul fapt ca esti tu. Ce reiese? Simplu: toti se ascund sub masti a caror vopsea se duce greu si cand ramai fara observi ca  intrii intr-un alt carnaval si trebuie sa o iei de la capat. Intotdeauna am adorat oamenii care au puterea sa spuna verde-n fata …. care intr-adevar au o putere care ii depaseste pe multi…si care te face pana la urma sa iti dai seama ca esti mult mai apreciat. Asta  mi-as dori si eu … un adevar care chiar daca doare mai bine sa iasa la iveala… Pe zi ce trece observ cum unii incearca sa se stearga cu disperare de acea  vopsea stupida insa oare cand vor reusi? Singurii care te fac sa zambesti pe bune sunt copiii, aceia care numai prin fetisoarele lor sau prin stupizeniile pe care le zic te incarca cu energie vie… mi-am dat seama ca imbatranim pe zi  ce trece si ca  ma coplesesc problemele care defapt nu sunt probleme cu adevarat spre deosebire de altele…dar cine sa ma mai inteleaga….atunci cand sincer nici eu nu ma mai inteleg …. cand nici eu numai sunt coerenta  . Vreau sa ma descarc in orice si oricand insa nu ai cum , stii intotdeauna am aflat ca am retineri doar pentru nu ai impovara pe ceilalti cu ceea  ca ma deranjeaza pe mine…. si simt ca de aceea intr-un final fiecare are ceva de ascuns si fiecare la sfarsit ramane cu a sa cutie a pandorei in care si-a pus tot ceea ce are pe suflet de-a lungul timpului. Oricat ar incerca sa fii de corect te zbati intr-o sfera a caror limite iti impune sa te schimbi pentru a putea evada . Vreau sa ma reapuc de facut ceva nobil si din suflet mai ales ca sunt in cautarea adevaratei mele intuitii si  a adevaratei vocatii. E dificil sa ajungi sa vezi urmarile propriilor decizii asa ca cei care au de luat una sa se gandeasca bine la ceea ce isi doresc cu adevarat si ceea ce vrea sa iasa din suflet , pur , neprelucat  nu ceva slefuit doar de minte.

Imi place sa cred ca intr-un final voi putea obtine tot ceea ce mi-am dorit chiar daca nu am depus mereu maxim de efort. Asa suntem toti pana la urma …. toti ne gandim in fel si chip dar nimeni nu are curajul sa recunoasca tocmai din pricina mastilor. Carnavalul meu tocmai a inceput de curand si sincer nu mi-am ales o vopsea rezistenta  pentru ca asa am fost  eu mereu. Zambetul larg pe care il afisez chiar si baiatului de la shaormerie si schimbul de 2-3 cuvinte ma face mai buna  si ii face si lui ziua mai placuta… hai sa nu ne mai respingem… si sa zambim mai des , pentru ca asta e una din vorbele care atarna greu pe tot parcursul vietii si desi pare simpla e tot mai greu de pus in aplicare.