An american crime

Din seria filme care te mentin intr-o  stare neplacuta, dar care te face sa-l urmaresti pana la capat pentru ca nu ai indicii cum se va termina. Am ramas impresionata gandindu-ma cu oroare ca aici regasim tipuri umane din jurul nostru si oameni in care ne-am putea increde oricand la fel de usor. Filmul este inspirat dintr-o poveste reala , dintr-un caz care a avut loc in Indianna, USA acum ceva ani. Nu atrage prin scene de o cruzime carnala care ne arunca in fata doar sange si lucruri de acest gen ci mai degraba te socheaza prin interpretarea copiilor din film si a problemelor cazuale de zi cu zi.

Acest film prezinta povestea a 2 fete care sunt lasate in grija unei doamne cu multi copii, prietena cu parintii acestora. Totul se schimba atunci cand , Sylvia (Ellen Page) o desfiinteaza din greseala pe fiica cea mare a lui Gertrude(Cathrine Keener) , Paula ,spunand ca e insarcinata, lucru care este adevarat. Invidioasa Paula o invinuieste pe Sylvia pentru tot ce se intampla,din acel moment , Gertrude incepe o tulburatoare tortura fizica asupra Sylviei si psihica asupra surorii sale , Jennie , aducandu-i acuze pe baza unor probleme mintale pe care nu si le asuma. Filmul este surprinzator , iar din punctul meu de vedere Ellen Page si-a jucat cel mai bun rol de pana acum. Te infioara pur si simplu prin modul in care Sylvia devine un mod de a afisa pedepse aplicate din motive stiute numai de Gertrude pana atunci cand , disperata , Gertrude numai realizeaza ce se petrece cu adevarat , iar Sylvia moare abandonata . Acuzatiile aduse la proces din acest film sunt marturiile reale a celor care au participat la adevarata crima si de aceea poate povestea e si mai emotionanta prezentand un caz controversat care a facul inconjurul Americii. Sentimentele blande materne se incrciseaza cu cele diabolice , fara scrupule , iar miscarea lenta si intunecata a mintii lui Gertrude te trimit intr-o lume reala, dar bine ascunsa de ochii celorlalti.

Rai da’ buni (25/01/2010) – Incursiune in lumea manelelor

Am auzit ceva cu The end!??

Pfiu…chinuita emisiune…deci ce nu face omul pentru rating?

Astazi, ca de obicei deschid tv pe antena 2 – unul dintre posturile mele preferate pentru genul de emisiuni pe care il difuzeaza – si la 19:30 incpe Rai da’ Buni, cu Mihai Morar pe care cine il cunoaste stie cat ii sunt pe plac manelele si chestiile astea de prost gust in general , da eh! Invitat (toata emisiunea) Jean de la Craiova. Bai tipul e carismatic ce-i drept, a demostrat la dansez pentru tine ca e o persoana ok insa … hai sa o lasam moarta…deci oricat si-ar fi dat silinta omul acela – care abia isi gasea locul pe canapea Morar arata un zambet perfid care zicea dincolo de coltul guri „gataaaaaaaa, gataaaaaaaa” :)) hmm…cine mai e si asta si ce cauta in emisiunea mea? ” .Jean saracul cred ca observa ca de emotie nici cuvintele nu si le gasea si cu greu facea acordul subiectului cu predicatul si incerca el sa inteleaga cateva cuvinte mai „academice” aruncate de Mihaita cel Rau in discutie. Discutie care bineinteles -jalnica- pentru audienta 100% fara lucruri interesante sau noi ci pur si simplu de cancan. Cel mai amuzant a fost cand in platou, dupa ce ca ii treceau sudorile pe toti a mai aparut si o „dansatoare orientala” caci asa isi  spunea „specimena”:) care ne-a dat gata cu monologul ei pentru nenea Jean  si care ne-a impresionat pana la lacrimi, so sad….By the way : pai mai Jane sa nu recunosti tu Nothing else matters de la Metallica , cantata la tambal??? Ce ironie a sortii… Ehe… deci in concluzie chestia e ca : Dragul nostru Mihai Morar atunci cand trebuie sa porti si astfel de conversatii cu oameni mai mult sau mai putin importanti , te rog fii mai gentil ca mai aveai un pic si te ascundeai dupa canapeluta aia mai ceva ca Marina:)) ( chestia cu tambalul  care de altfel mi s-a parut interesanta,e supera tare ; mie mi se pare super dificil acest instrument , pentru una ca mine, imposibil) .

Aa… si am uitat da : va rog , tema de comentat versurile : Te iubesc in stil Gabana , esti mai dulce ca bomboana si Te iubesc in stil Armani ca sa moara toti dusmanii. Astept si un eseu pe tema asta;) plus ca numai punem la socoteala si celelalte capodopere din minunatul repertoriu al lui nenea Jean… oricum bafta la chestia aia cu regele manelelor:)) macar el e mai simpatic decat Guta si mai „cultivat” incercand si izbutind cu succes sa vorbeasca romaneste! Evrik!