By me…

Deci, desi nu ar trebui sa incep asa ma gandeam eu ca nu am niciun aer mai spesal in ultima vreme si ca ma invart intr-o lume in care ziceam ca nu-mi mai gasesc locul . Adevarul adevarat e ca am inceput sa ma trezesc la realitate si sa ma autosugestionez mai des si sa ma observ asa cum sunt eu defapt. Chestia e ca fiind singurul copilas la parinti , spre nenorocul meu caci tare mi-as fi dorit si eu sa am o sora sau un frate cu care sa impart tot : bucurii, tristeti, jucarii,  amintiri , clipe deosebite , si viata noastra stearsa de griul cotidian , zisei eu ca sunt cam rasfatata. Am fost si poate sunt obisnuita sa mi se cam cante in struna si sa ma fac eu ca as fi cea mai importanta …bine nu ca as fi ipocrita , dar importanta in sensul ca toti sa se invarta in jurul meu si ce e mai bun si mai frumos sa se opreasca si sa se refere la mine. Acum vad ca poate numai e la fel sau poate pur si simplu numai vad viata si tot ce se intampla cu mine la fel . Simt ca imi iau aripi sa zbor de fiecare data si ca singura ma si opresc … simt ca nu e cel mai bine sa fii „in lumina reflectoarelor” si e bine sa fii omul din umbra pentru ca aprecierile fatarnice sunt aruncate celui care  e in fata , iar cel ce sta in umbra culege roadele atat de frumoase. Am inceput sa ma izbesc cu capul in preagul de sus  si inca o mai fac pentru ca nu mi-am luat atat de mult elan cum ar fi trebuit de fiecare data. Incerc sa ma consum traind si vreau sa ma topesc traind la maxim. Vreau sa ma bucur , sa savurez totul . O doza de nebunie zace in mine si atunci cand mai explodez ceilalti se uita mirati si ma judeca poate pentru ca din rasfat am vrut sa stau mai tot timpul linistita sa zambesc, sa privesc, sa arunc cate  o privire aroganta si sa trec peste toate ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

De pilda aseara am fost martora la cea mai frumoasa ninsoare din ultimii ani , de la ultima ninsoare de care inca imi amintesc. Milioane de fulgi inegali , moi, dansau pur si simplu purtati de curentii obisnuiti si nu alungati de vant. Ningea pur si simplu ca in povesti si asa m-am si simtit savurandu-i la propiu , alergand , invartindu-ma , cazand, scriind ca si un copil pe aceeasi frumoasa si sclipitoare zapada…si ce a urmat? Privirile nedumerite , cuvinte incetosatea celorlalti  ca si cum as fi facut ceva aiurea , lipsit de motiv , lipsit de normalitate pana la urma. Insa iti spun sicer , pentru mine acelea cred ca au fost 5-10 minute de bucurie juvenila , din suflet pentru a ma rasfata ca pe vremurile de demult.

Pas cu pas , zi dupa zi ma vad la fel , insa dupa 2 -3 luni deja ma vad total diferita. Poate pentru ca incep sa deschid ochii cu adevarat exact ca un pisoi abia nascut care incepe sa fie lasat pe cont propiu.

Anunțuri

One response to “By me…

  1. Bine ai venit pe blogul meu 🙂

    frumos zis. bravo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s