Franturi de viata…

Of…tocmai ce a plecat D. la Bucale si deja ma simt singura, fara chef de nimic… posomorata fara vlaga de parca o parte din mine si-a luat zborul…in sinea mea nujt ce e…defapt nici in capul meu nusht ce e…e un talmes balmes tot…si  cred k asta inseamna ca sunt prea posesiva sau prea rasfatata…adik oare?

Desi m-am simtit bine…adica mi-am petrecut dupamiaza in compania lui G.- prietena mea de o viata…daca pot sa spun asa… vorbind  si mergand la un suci in oras…dupa care ne-am rasfatat:)) k nijte copii jucand bedmington si jucand fazan in acelasi timp…cretine dar daca ai sti ce bine prinde in unele momente:) …se presupune ca am fi majore..domnisoare in toata firea , dar cine nu doreste sa retraiasca macar o clipa din copilarie…sa sara, sa alerge , sa tipe, sa ne udam cu apa , sa ne ascundem , sa plangem , sa radem, sa ne certam si apoi sa ne impacam…cu toate ca nu are nicio legatura cu ce vroiam sa scriu initial mi-am readus aminte ce a insemnat pentru noi copilaria si strada noastra candva plina de copii … care pe vremea asta ne strangeam si faceam focul ori jucam tot felul de jocuri , ne inghionteam…”ne indragosteam”, ne prosteam si vorbeam despre ceea ce va fi in viata noastra mai tarziu…dar rasetele s-au risipit , acum putinii copii au  uitat cum este sa fii cu adevarat copil, ei nu stiu sa se bucure de fiecare clipa la maxim  , de primul fulg de nea , ori de prima ploaie de vara:)) imi amintesc cum ieseam si topaiam prin balti dupa cum ne faceam fleasca si ne certau apoi parintii…off..ce  vremuri…mai apoi am mai crescut si am inceput sa ne facem prieteni / prietene…numai era …ca inainte…fiecare cu gashk lui , doar o privire , o casa apropiata si un „buna” era tot ce ne mai lega pe toti…acum fiecare e plecat in alta parte …doar eu si G. care tocmai s-a intors de curand  am mai ramas aici…altii muncesc, altii sunt la studii…altii au proprii lor copii..mda…nostalgic, dar frumos…

Atunci cand ma simt singura ca acum de pilda, imi place si imi reamintesc totul atat de amanuntit …am zis k imi place sa stau singura sa ma linistesc intr-un post anterior, asa este , dar in acelasi timp sunt dependenta de cineva ,de ceva… poate pare absurd…dar ma pierd in ganduri si ele in mine…si ma detasez de tot si toate…asa e cel mai sanatos zic eu:)) careva  sa zica e mai bine sa „fii nebun uneori” …daca ai ocazia da frau amintirilor , gandurilor…invartate …si prabuseste-te razand:)…asa …revenind…si mi-am dat eu seama…ca am cam devenit dependenta de D. ….da …oricun trebuie sa ma debrasez de …. „dependenta” asta ca sa zic asa …pentru ca nu-mi face bine si creeaza o stare anosta…hai , va iubesc si va respect!:*

Anunțuri

One response to “Franturi de viata…

  1. Unde-i copilaria noastra?tie nu ti-e dor ? (general)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s