Confuzie

Vine o parte grea care ma nelinisteste profund si care imi da stari mai mult sau mai putin depresive …  adica lucruri la care ma gandeam, dar la care numai ajungeam o data si odata iata ca se apropie mai mult decat credeam…tocmai ce m-am mai uitat la un film si in  acea pelicula am vazut cum un cuplu se poate desparti din cauza tuturor tampeniilor,dar prin intelegere si minti eliberate se poate reface la loc …legatura devenind si mai puternica poate…

Se face ca al meu iubit urmeaza sa plece la facultate si asta inseamna clar o perioada foarte vasta , jalnica , si elaborata din punct de vedere al starilor care ma bantuie…se vede in expresia mea si in felul meu de a ma comporta ca ceva nu e in ordine insa da, stiu sa maschez cat pot de bine asta facandu-i pe ceilalti sa creada ca e doar o stare mai „precara” de sanatate…hmm…si ce daca ar observa m-ar putea ajuta cu ceva? Garantez ca nu!….

Nu increderea e problema cel putin asa cred ci si faptul ca acum chiar daca am lua o decizie ar fi prea greu de digerat pentru ambii…suntem destul de flexibili, astfel puteam sa ne mulam dupa ” criteriul” totul e ok atat cat esti cu mine…perioada asta destul de mare de cand suntem am2 a fost poate cea mai frumoasa si de asta sigur nu am indoiesc , dat cred  k am anumite retineri atunci cand vine vorba de relatiile mele poate si ale lui cu ceilalti…am observat un lucru care e stresant pentru mine si la care ma straduiesc sa renunt cu greu adica , desi nu sunt la fel de geloasa ca el lucru care ma deprima sau ma supara cel mai mult este atunci cand sunt pusa pe locul 2…si da asta am observat ca ma enerveaza desi sunt constienta k e doar un capriciu , ceva de copil rasfatat…dar continui sa ma incapatanez si-mi aduc aminte de asta abia dupa ce faptul e implinit…

Imi place ca pot face si vorbi tot ce vreau cu el despre orice fara sa am nicio indoiala…el este pentru mine si iubit si frate si cel mai bun prieten si faza ca mi-am neglijat „prietenele” e doar din vina mea…bine nu ca unele sunt la fel de constiente la mine , iar altele mi-au demonstrat in timp ca oricat efort as depune si oricat mi-ar pasa mie de ele si oricat mi-as da silinta sa le fac mereu pe plac…tot eu raman dezamagita deci ele nu imi sunt adevarate prietene pana la urma…sunt acele prietene de ocazie care incearca sa-si mai aduca aminte de tine poate cand mai au nevoie de ceva si „ultima prietena buna” e cu altul , deci fata e neglijata. Asa dar sa revin la oile mele…mi-e frica pe scurt ca dupa ce nu o sa mai beneficiez de toata atentia prietenului meu…indreptata numai spre mine o sa ma schimb, nu, nu moral sau etic ci in felul meu de a fi… nustiu cred ca si daca ne-am desparti candva obisnuinta ar fi cea mai grea de dat la o parte , asta face parte din rutina celor aproape 3 ani…dar eu stiu ca-l iubesc si mereu va ocupa un loc special in sufletul meu nu doar pentru ce a insemnat ca iubit ce pentru sufletul din el. back in subject…

Anunțuri

2 responses to “Confuzie

  1. imi vine sa plang..ca un copil de tzatza … cand vad cat de mult il iuby pe D
    eje ..:X:X:X:X

  2. imi vine sa plang..ca un copil de tzatza(e ceva de ras la prima vedere..dar va inselatzy ) … cand vad cat de mult il iuby pe Deje ..:X:X:X:X

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s